Neoromantismul sau ”strânge naibii petalele de trandafir de pe jos!”

N-am fost vreodată(cam niciodată) o cine știe ce fată. Nu te poți uita la soare, dar la mine, da. N-o să treci probe pentru mine, te-am trecut la disciplina Dragoste pe ochi frumoși. Și n-ai să mă cucerești, eram de partea ta dinainte să înceapă jocul.

 Așa că nu-mi aduce trandafiri încătușați, o să-i pun într-un borcan și-o să li se ducă naibii tot famecul. Nu-mi presăra petale roșii pe care să le strâng după aceea, ca pe urmele unui jaf de sentimente.  Nu-mi deschide portiera decât dacă am mâna în ghips și nu-mi împodobi degetele cu străluciri orgolioase, pentru că o să pierd inelul ăla, știi bine!  

Dar continuă să-mi spui ”Bună dimineața” ca până acum, nu schimba nimic...Ce-aș putea să cer mai mult?